Decizie favorabilă de la CEDO pentru un cetăţean căruia societatea de distribuţie a energiei electrice i-a refuzat racordarea la rețeaua de curent. Povestea a început în anul 2007, când George Borșan și-a cautat dreptatea în instanta și a câștigat. Numai că distribuitorul de electricitate a contestat decizia și a obținut anularea ei, asta în ciuda faptului că depăşise termenul legal în care putea ataca sentinţa.
Supărat pe acest lucru, omul a deschis acţiune la CEDO, asta deşi racordarea la reţea se făcuse deja între timp, iar în decembrie 2017, Curtea Europeană a obligat statul roman sa ii asigure plata unor daune morale în valoare de 3000 de euro, precum și garantarea dreptului la utilități publice.
Pentru că da, dreptul la utilităţi publice este unul garantat prin convenţia europeană a drepturilor omului, aşa cum ne-a transmis şi avocata lui George Borşan.
Societatea Electrica, peste termenul legal de 30 de zile, a formulat această cerere de revizuire, solicitând anularea hotărârii irevocabile. Interesant a fost pentru că, deşi nu existau motive, instanţa de revizuire a admis revizuirea şi a anulat hotărârea irevocabilă. Aşa şi ne-am adresat către Cedo, care a constatat foarte bine, a constatat că dreptul la energie electrică este un drept garantat de convenţiile internaţionale
O poveste încurcată
Totul a început în 2007, când George Borşan a primit terenul de la primăria Tecuci şi a început să construiască casa. Din ce ne-a spus bărbatul, care este şi jurist de profesie, a făcut alături de mai mulţi vecini câteva cereri către SDEE Galaţi pentru a fi racordaţi la reţeaua de curent electric. Numai că acasă au primit numai refuzuri şi o estimare a costurilor unui astfel de proiect: 700.000 de lei, la vremea aceea.
De unde atâţia bani? Am decis să acţionez Electrica în judecată la Tribunalul Galaţi, numai că cererea mi-a fost respinsă rapid. Aşa că am mers cu avocatul meu la Curtea de Apel şi acolo, în noiembrie 2007, am primit decizie definitivă şi irevocabilă că Electrica trebuie să mă racordeze la reţea. Am făcut toate demersurile necesare ulterior. Numai că în aprilie, la luni bune după termenul acela de 30 de zile de atacare, Electrica a cerut revizuirea deciziei şi culmea, Curtea de Apel i-a dat dreptate. Aşa că m-am dus la CEDO.
Aşa că din 2009 până în 2017 s-a judecat speţa la CEDO. Şi într-un final i s-a dat dreptate tecuceanului. Deşi curentul electric era tras de aproape zece ani, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat dispoziţie ca statul român să îi plătească acestuia 3000 de euro daune morale şi 300 de euro cheltuieli de judecată.
Sincer să vă spun, pentru mine CEDO a fost o experienţă. Ca jurist, am vrut să văd cum lucrează ei. Sper să nu se mai întâmple nimănui ce am păţit eu. S-a rezolvat de mulţi ani problema, avem curent toţi de pe stradă acum, dar situaţia a rămas. Nu e normal ca instanţa de revizuire să anuleze o decizie irevocabilă, mai ales dacă cererea de revizuire a fost făcută dincolo de termenul legal de 30 de zile
Omul s-a ales deja cu banii. Dacă nu i-ar fi primit, hotărârea CEDO stipula că statul român va fi taxat cu o penalitate zilnică, stabilită de Banca Centrală Europeană. Are şi curent electric. Problema rămâne, însă, la procedură.
De ce SDEE Galaţi a refuzat să îl racordeze pe cetăţean la curent electric, în fond un drept fundamental? De ce i-a transmis de mai multe ori că nu sunt bani pentru proiect, însă odată pornit procesul la CEDO s-au găsit şi fonduri pentru racordare? De ce au fost necesari 10 ani pentru ca dreptatea să îşi găsească calea în această speţă?