“Există două națiuni deosebite în această țară: una stoarsă și sărăcită, alta îmbuibată. Mita e-n stare să pătrundă orișiunde în țara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații. Oamenii care au comis crime grave rămân somități, se plimbă pe strade, ocupă funcții înalte, în loc de a-și petrece viața în pușcărie. Pretutindeni, în administrație, în funcții, în universități.
Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine și duce nepăsător greul unei vieți fără bucurie și fără tihnă. Răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru este demagogia. Votul în țară și în Parlament nu mai este decât manipulul unor ambiții personale, al unor apetituri pe cât de nesățioase, pe atât de vrednice de condamnat. Greșalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” – Mihai Eminescu, Timpul, 18 aprilie 1879, în Opere, vol. X, pag. 223