Eugen Durbacă este de departe cel mai longeviv și traseist dintre politicienii gălățeni. E drept că de-a lungul timpului Durbacă a trecut prin mai multe exorcizări politice, dar a fost mereu resuscitat de un electorat cretinoid, care din motive care pot fi explicate doar paranormal, i-a rămas fidel indiferent de partid.
Despre Durbacă se spune că partidele prin care a trecut (vreo 10 din cîte știu eu: PSM, PDSR, PDAR, ApR, PD, PUR, PC, UNPR, ALDE, Pro România) sînt mai multe decît minunile pe care le-ar fi săvîrșit Arsenie Boca. În timp, metodele lui Durbacă de prostire a electoratului și a propriilor sclavi politici au variat. Nu de alta, dar Durbacianul e renumit că promite la fel de des cum respiră și că uită în secunda doi să se țină de cuvînt.
Mai nou Durbi e cu gîndul la cele sfinte. Deh, la asta contribuie și vîrsta, cred că are vreo 75 de ani, dacă nu greșesc. Întrebarea fundamentală e ce Doamne apără și păzește caută icoana lui Arsenie Boca la intrarea în biroul parlamentar al deputatului Eugen Durbacă?
Urmează ca Eugen Durbacă să fie îmbălsămat? E o tehnică de îmbinare a fiorului mistic cu cel politic? În sensul că babele care vin la partid să-i pupe mîna lui Durbacă o fac mai ușor după ce pupă icoana lui Arsenie Boca? Sau Durbacă știe că mai are o șansă doar dacă reușește să importe ideea de pelerinaj în plan politic?
Mai e o totuși posibilitate. Treaba cu icoana e o măsură disperată antiscuipat. Adică orice ar scrie pe un perete, faptul că atîrni o icoană pe el îi face pe oameni să fie mai rezervați, să-și înghită scuipatul și să nu mai înjure cu glas tare de toți durbacienii din sistem.