După cum am scris deja, Genica Totolici a fost înlocuită de la Transurb cu un nene pe nume Gigel Caliga (ALDE). Apoi, uite că și la Administrația Piețelor a avut loc o rocadă prin pensionare (sau prin alunecare). În sensul că Eugen Zaharia a trecut în clubul celor care așteaptă lunar cuponul de pensie, în locul lui venind Viorica Sandu.
Deci vorbim de un fel de afacere internă a PSD. Ori în aceste condiții, apare firesc întrebarea: oare cum se simte ultimul GeluStan, pardon mohican, din administrația locală?
Nu de alta, dar de bine de rău, matusalemicii ce păreau numiți pe viață în fruntea unor instituții au cam fost trimiși să mediteze la nemurirea partidului. E drept că în locul lor nu au venit profesioniști, ci băieți și fete care măcar au mintea profund odihnită și limba puternic antrenată în lungile ședințe de partid.
Ei bine, acum vă dau și vestea proastă. Gelu Stan e bine mersi.
Și în ciuda numeroaselor avarii (de pe teren sau de prin birouri), e în continuare de neclintit. Asta pentru că Apă Canal a rămas vaca cea mai grasă dintre toate pușculițele PSD. Și, deloc de neglijat, relația de rubedenie dintre Gelu Stan și Dan Nica are darul de a reprezenta un fel de țeavă în alb.
În plus, de la Apă Canal nu s-a furat așa fără perdea la canalizare, cum s-a întîmplat pe la Apaterm/Calorgal. Ci mai cu sifon. Iar prețurile mărite cu obstinație, de am ajuns să plătim apa mai scump ca braga în condițiile în care Galațiul e înconjurat de trei ape, reprezintă parcă garanția că Gelu Stan trebuie să rămînă pe viață jupîn la Apă Canal.
A, era să uit. Printre pesedei circulă mitul că nenea ăsta ar fi nu știu ce profesionist. Păi dacă-i păsa de ceva în afară de pensie și cele trei salarii, din care adună peste 260.000 pe an (vezi detalii aici), ar fi pus și el două țevi cruce sau măcar s-ar fi apucat de o contorizare individuală.
Dar atunci cînd ai 60 de ani și sugi de la trei țîțe (ale statului) parcă ai alte priorități în viață, nu?