Ce sperietură am tras. Zilele trecute un vas de croazieră a fost văzut pe Dunăre. Era destul de aproape de mal și pentru o clipă noi, cei de pe țărm, ne-am simțit ca incașii care au zărit primele corăbii spaniole.
Ne-a trecut prin cap că vaporul de croazieră o să tragă la mal și faleza o să se inunde de turiști străini care vor să mănînce, să bea, să cumpere suveniruri, să viziteze…
Sperietura ne-a trecut repede. Ce naiba să facă nemții și japonezii la Galați? Ce să viziteze, ce să mănînce, ce să bea, ce înseamnă suveniruri? Poate să-i mănînce pe ei cîinii maidanezi, o mușcătură de fund, ăsta da suvenir din vacanță.
Oricum, oamenii nu riscă nimic pentru că vaporul nu oprește la Galați. De fapt nici un vapor de croaziere nu oprește la Galați. Asta deși avem politicieni care fac tumbe atunci cînd vorbesc despre încurajarea turismului și edili care se dau specialiști în potențialul zonei.
Culmea, la Galați există infrastructură portuară care stă de pomană. Gara fluvială, de exemplu, este închisă de pe vremea dinozaurilor. Gălățenii sunt prizonieri la mal iar turiștii străini stau în siguranță pe vapoare.
În plus, pe malul Dunării este un ponton conceput ca punct de intrare în spațiul Schengen. Deoarece România nu a fost încă primită în spațiul liber european, terminalul este nefolositor.
Investiţia de un milion de euro a fost făcută la solicitarea Uniunii Europene de Guvernul României, în 2011, în cadrul programului de modernizarea a graniţelor. De șase ani chestia dotată cu o grămadă de aparate moderne plutește de pomană: APDM bagă bani frumoși în întreţinerea terminalului și în salariile personalului.