Am aflat, noi și ceilalți gălățeni, că se repară șoseaua de centură. Am aflat pe propria piele. De cîteva zile drumul a devenit un fel de Road to Hell. Lucrările de reabilitare a şoselei îngreunează traficul, iar cozile de autoturisme şi tiruri se întind pe sute de metri.
Nu că înainte ar fi fost prea bine, dar acum este ca la nebuni. Centura este acum singurul loc din oraș unde absolut toți șoferii, cu sau fără copii în mașini, își bagă fără sfială p…lanetarele și p..ivoții prin g…ăurile din drum.
Trecem peste faptul că denumirea de centură pare mai degrabă o poreclă, un alint-această uliță cu pretenții de Route 66 este foarte îngustă şi pe anumite sectoare este înghesuită între case şi acareturi industriale. Mai nou şoferii sunt nevoiţi să aştepte zeci de minute pentru a ajunge în celălalt capăt al oraşului. Pentru că așa-i în România.
Aşa se lucrează în România. Lucrările astea trebuiau făcute noaptea nu ziua. Fac 30 minute, 40 de minute. Vi se pare normal? Mie nu mi se pare normal, dar aşa e în România. La noi toate merg de-a-ndoaselea. Aşa că ne-am obişnuit să stăm jumătate de oră, să nu ne mișcăm deloc, asta este treaba, nu avem ce face.
Ca să aibă șoferii pe cine înjura, zilnic, în mijlocul Disney Land-ului pe patru roti este adus un echipaj al Poliției Locale.
Facem apel la conducătorii auto să fie foarte atenţi în trafic, să fie calmi pentru a nu avea evenimente nedorite şi mai ales la orele de vîrf.
De la Primărie aflăm că lucrările se vor încheia săptămîna viitoare. Pînă atunci, șoseaua poate fi folosită în scopuri terapeutice. Dacă aveți probleme de cuplu, dacă odrasla o dă nașpa pe la școală sau dacă soacra se dedulcește la telenovele pe smart tv-ul vostru personal, duceți-vă cu mașina pe centură. La ce iad este pe acolo, o să uitați toate porcăriile care va bîntuiau și o să-i mulțumiți lui Dumnezeu pentru că, pînă la urmă, se putea mai rău și viața voastră nu-i chiar așa de rea.