Nici unul dintre nevolnicii care conduc Galaţiul nu vrea să-şi asume public penibila glumă a plantării palmierilor pe str. Brăilei. Să iasă în faţă şi să spună: “Da, fraţilor, atît m-a dus mintea pe mine, să aduc palmieri în mizeria asta de Galaţi! Ziceţi mersi că am luat doar opt, şi nu 80 de bucăţi!”
Directorul Administraţiei Domeniului Public (ADP) Galaţi, Eduard Grosu, îi declara, înainte de Paşti, colegului Răzvan Postolache că s-a gîndit să aducă palmieri în Galaţi “aşa, dintr-o prostie în alta”, evitînd să admită că are mintea-n colţuri. Primarul Dumitru Nicolae, în subordinea căruia se află ADP-ul, s-a eschivat şi el ieri cînd a venit vorba să dea explicaţii cu privire la implantul de palmieri. Iniţial, Nicolae a făcut-o pe niznaiu’, afirmînd că palmierii reprezintă o donaţie ceva, din partea popoarelor vecine şi prietene probabil. “E o donaţie în mod sigur, dar eu nu mă bag la chestii din astea că o să-mi zică că uite a venit bătrînul ăsta cu ideile lui. Vreau să vă spun că absolut toţi tinerii mi-au spus că am făcut o treabă bună cu palmierii ăştia. Doar cei mai în vîrstă mi-au zis: dom’le, palmieri ne trebuiau nouă? Au dreptate. Eu cînd numesc un şef pe o poziţie îl las să hotărască singur, altfel nu mai face nimic. Facem ca pe timpul lui Ceauşescu: tot românul porneşte cu stîngul în faţă, trebuie lăsat fiecare după gîndirea lui. Asta a fost dorinţa directorului de la ADP (Eduard Grosu – n.a.). Eu recunosc două lucruri: 1) nu a fost ideea mea, pentru că dacă se afla dinainte nu se puneau palmieri, şi 2) sînt frumoşi, dar nu s-a ales timpul potrivit. Timpul potrivit era cînd economia duduia…”, a declarat Dumitru Nicolae, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă.
Atitudinea lui Nicolae nu este deloc surprinzătoare. După 9 ani de stat degeaba în primărie, el recunoaşte că i se rupe de subalterni, de colaboratori, de felul în care se cheltuie banul public: poa’ să facă fiecare ce vrea, că lui nu-i pasă. Nicolae afirmă că el nu ar fi optat acum pentru achiziţionarea de palmieri, dar în acelaşi timp ţine să-l felicite discret pe tînărul Eduard Grosu (“numit de mine”), pentru că, în sfîrşit, a început să ia hotărîri şi de unul singur. Bune sau proaste, nu contează!
Important este că un speculant imobiliar ca Eduard Grosu (patronul agenţiei Donaldo) are ocazia să-şi exerseze instinctele de prost manager pe domeniul public, putînd risipi în voie banul public. Încă trei-patru afaceri precum asta cu palmierii, şi Eduard Grosu poate afirma că, graţie tov. Dumitru Nicolae, s-a calificat în meseria de director la stat!
