Gălățeanul Nicolai Boghici (fost președinte la Oțelul) dă semne că nu își va reveni niciodată dpdv. psihic după țeapa aia colosală, de 50 de miliarde de lei vechi, luată în 2006. O vreme, Boghici începuse să vorbească singur, căci nu e ușor să pierzi peste noapte 1,5 milioane de euro. Mulți au zis că în ritmul ăsta, în 2-3 ani, o să ajungă să se creadă Napoleon sau ceva. Și probabil că ăștia care îl dădeau pe Boghici ca pacient sigur al spitalelor de psihiatrie nu au greșit prea tare pronosticul. Și zic asta pentru că mi se pare o nebunie, ca să zic așa, să vrei să devii parlamentar, cînd pe tine nu te știe nici dracu în Galați. E, Nicolai Boghici visează să devină parlamentar, în decembrie 2012, din partea Partidului Poporului Dan Diaconescu. Și nu oriunde, ci în Colegiul nr. 8 (după cum a scris aici colegul Răzvan Postolache), acolo unde Bogdan Ciucă a cîștigat cu 65%, în 2008, cînd încă nu se formase USL, iar PDL mai avea oareșce capital politic. Păi dacă atunci Bogdan Ciucă a reușit să își învingă net adversarii, vă dați seama că acum îi va pulveriza, deși, din punctul meu de vedere, el a avut fix 0,5 performanțe ca deputat de Galați.
Floricele pe cîmpii, hai să le-adunăm copii
În ciuda acestor evidențe, Boghici se încăpățînează să candideze, sperînd probabil să prindă o castană la redistribuirea voturilor. Nu este însă prima oară cînd Boghici candidează la alegerile parlamentare. În 2008, el a vrut să devină parlamentar din partea Partidului Noua Generație (PNG), proprietatea lui Gigi Becali. Așa cum era de așteptat, Boghici a înregistrat atunci un scor rușinos, de nici 2%. Orice om întreg la minte s-ar fi lăsat de treaba asta cu candidatura, pentru a nu se face și cu altă ocazie de rîs. Boghici însă nu a renunțat, de zici că a început să îi placă să fie luat la mișto de gălățenii cu drept de vot. Pînă și Telegan cred că a început să îl ia în răspăr pe Boghici. Acum, una din două: ori cineva își bate joc cu bună știință de Boghici, îmbîrligîndu-l că are șanse să devină parlamentar, ori omu’ e dus binișor pe cîmpii și nu înțelege nimic din ceea ce se întîmplă în viața reală.
