Gălățenilor le trebuie un sfert de motiv ca să iasă din case la mici și bere. Că e Ziua Marinei, Festivalul Scrumbiei sau Tîrgul de Toamnă, asta mai puțin contează. Important este să fie frumos afară, iar portofelul să fie cît de cît populat. Dacă aceste două condiții sînt îndeplinite, atunci orice eveniment din categoria celor enumerate mai sus devine automat un succes. Iar dacă lumea se simte bine, aproape că nici nu mai contează cine și cu ce ocazie a organizat evenimentul în sine.
Să luăm, de pildă, Tîrgul de Toamnă care s-a desfășurat în acest week-end, în Piața Centrală din Galați. Din punctul meu de vedere, prea puțini gălățeni au fost interesați să își umple cămara, asta ca să folosesc un clișeu sîcîitor. Și la urma-urmei, de ce aș fi venit eu la Tîrgul de Toamnă, atîta vreme cît prețurile sînt la fel (dacă nu cumva un pic mai mari) ca în cursul săptămînii? Ca să caut un sfert de oră un loc de parcare, iar în cele din urmă să fiu nevoit să îmi las mașina la Baia Comunală, adică la 1 km. distanță de tîrg? Ca să fac slalom printre oameni, să mă afund în înghesuială? Ca să îmi păzesc portofelul de teama hoților de buzunare?
La Tîrg e ca la mall: te duci ca să te plimbi, să fii văzut, nu neapărat ca să faci cumpărături. Ieri (sîmbătă), în jurul orei 11.00, cînd m-am dus să văd care e atmosfera la Tîrgul de Toamnă, prea puțini ieșeau cu sacoșele pline din perimetrul Pieții Centrale. Cel puțin cît am văzut eu, dar nu cred că exista vreo ieșire secretă, pe unde oamenii să care sacii cu vinete, gogoșari, castraveți sau cartofi. Era ceva lume adunată printre tarabe, atît jos, cît și în hala de sus, dar oamenii mai mult se plimbau și priveau la grămezile de legume și fructe. Coadă am văzut doar în două locuri: la cele două standuri de pește și acolo unde se vindea vin. Dar la 6 lei litrul, vinul ăla nu cred că avea vreo boabă de strugure în el.
Cumpărături? Facem, dar subțire, de toamnă
În schimb, la terasele unde se vindeau mici și bere la halbă, atmosfera era propice marii performanțe, ca să zic așa. Cei de la Timișoreana își amenajaseră un soi de stand chiar la intrarea în piață, cu lăutari adevărați, la care lumea se adunase ca să bea, dar parcă mai mulți erau cei care stăteau și adulmecau de pe margine. Bucătarul făcea varză călită la un ceaun imens, iar muzica răsuna cu putere din cele două boxe amplasate strategic. Vreo doi cetățeni, altfel cam rupți în cur, se spărgeau în figuri (vezi video și poze mai jos) dînd bani la lăutari. De fapt, cred că mai mult făceau mișto de lăutari, din moment ce le întindeau bancnote de 1 leu. Erau rupți de beți, deși abia dacă trecuse de ora 11.00. E clar că ei au fost oameni gospodari, adică au luat-o dis de dimineață cu băutura. Asta dacă nu cumva aveau de aseară boască în ei, căci astfel de consumatori se mai trezesc din beție doar la Morgă. Dincolo, în fundul pieții, unde terasa era mai răpănoasă, mesele erau mai pline. Grătarele cu mici sfîrîiau și făceau ditamai fumul, iar comenzile curgeau în valuri. M-am uitat pe la mese, să văd dacă oamenii au și ceva sacoșe pline la picior, cît timp stăteau să înfulece micii și să crape în ei 2-3 beri. Ceva-ceva aveau, dar subțire, de toamnă, pentru că ei veniseră la tîrg ca să bea și să halească, nu ca să cumpere cartofi și gogoșari.
