Autodenunț: subsemnatul Iulian Grosu mi-am propus ca timp de o lună de zile să fac blatul pe mijloacele de transport în comun ale Transurb. Am vrut să mă conving cît de mult pot să merg cu autobuzul sau cu tramvaiul prin Galați fără să compostez bilet. Am vrut să văd cît de grijulii sînt cei de la Transurb, în speță d-na directoare Genica Totolici, cu încasările, cu echilibrarea balanței de venituri și cheltuieli a acestei societăți care primește miliarde de lei vechi subvenții din banii contribuabililor gălățeni. Experimentul meu a fost un succes, în sensul că din data de 1 august 2012 (a picat într-o miercuri) și pînă astăzi (28 august 2012) am făcut într-o veselie blatul pe autobuze, tramvaie și troleibuze, în Galați, fără să mă întrebe absolut nimeni dacă am bilet sau nu. Timp de aproape o lună de zile nu am căzut victimă niciunui control inopinat al hingherilor Transurb. Nu m-au dat jandarmii jos din autobuz și nici nu am fost prins la înghesuială de celebrele controloare cu părul făcut permanent și voce pițigăiată, care sînt gata să o dea parte-n parte cu tine, dacă te-au prins că faci blatul.
Blatist pe autobuz, cu banii de amendă în buzunar
Înainte de a începe acest experiment, știam că, în cazul în care voi fi prins fără bilet, voi scăpa ieftin: doar 25 de lei amendă! Asta în cazul în care aș fi achitat amenda pe loc. Eram pregătit să trec suma aceasta la capitolul “cheltuieli necesare documentării articolului”. Astăzi, pot să spun nu doar că nu am ieșit deloc în pagubă, ci că sînt masiv pe plus în relația cu Transurb. Păi, gîndiți-vă numai cam cîte bilete de călătorie ar fi trebuit să compostez eu, timp de o lună de zile, în cazul în care aș fi ales să fiu un călător model, care mai întîi compostează biletul și abia apoi se uită să prindă un loc pe scaun. Cu banii de amendă în buzunar, am bătut Galațiul în lung și-n lat, după cum am avut timp și chef. În medie, am făcut cam 6 călătorii pe zi (uneori 8 călătorii, alteori doar 4), atît dimineața, cît și la prînz sau seara. De exemplu, dacă aveam treabă în Mazepa, parcam mașina unde găseam loc și apoi luam autobuzul pînă în Țiglina 1. Apoi, traversam și luam alt autobuz, pe celălalt sens de mers. La fel am făcut și cu tramvaiul, troleul 102 sau autobuzul 11. Nu făceam cursa de la un capăt la altul, pentru că, ce dracu!, nu am luat-o complet razna. Era un simplu experiment și-atîta tot.
Astăzi (marți) am sunat-o pe directoarea Transurb, Genica Totolici, ca să aflu cum este posibil ca un călător (eu sau altcineva) să poată face blatul pe autobuze timp de o lună, pînă se plicitisește. A rămas să mă întîlnesc mîine dimineață cu ea, să stăm de vorbă față-n față, căci la telefon nu cred că reușeam să ne înțelegem pe tema asta. Eu sper că d-na Totolici nu va începe mîine cu scuze de genul „Vai, domnule Grosu, mare noroc ați avut. Nici nu știu cum de ați scăpat neamendat, că la cîte zeci, poate chiar sute de controale facem noi…”, pentru că asta ar însemna să se discrediteze în fața celor care vor citi articolul.
