M-a distrat maxim faptul că tinerii cu studii universitare din orașele Galați și Brăila au fost sfătuiți cum să își găsească un loc de muncă. Știu, întregul proiect (amănunte aici) a fost derulat din bani europeni, deci el trebuia cumva bifat. Și știți cum e: se fac instruiri, se organizează seminarii, vorbesc mulți specialiști în PR și sînt chemați oaspeți de seamă care le explică tuturor cum trebuie să procedeze ca își găsească un loc de muncă. Ironia este că toți oamenii ăștia implicați în proiectul amintit mai sus au de muncă. Căci să nu credeți că vine cineva gratis ca să țină o prelegere, mai ales cînd aude că e vorba de mulți bani europeni care trebuie cheltuiți. Proiectul a avut trecere în rîndul absolvenților de facultăți din Galați și Brăila, aproape 300 de oameni înscriindu-se la cursuri. La final, extrem de bine instruiți pe partea teoretică, desigur, doar 6 tineri au plecat cu un loc de muncă acasă (printre care și un gălățean), adică nu au mai fost șomeri. Deci fix 2% din numărul participanților.
Hai să ne facem că facem cursuri
Problema este, cred eu, că degeaba îl înveți pe un tînăr cu studii superioare cum să își găsească de muncă, atîta vreme cît nu sînt locuri de muncă. E ca și cum l-ai învățat pe un ciung cum să conducă un TIR. Da, din punct de vedere al teoriei, poate că ciungul va fi doxă, dar care e cîștigul din moment ce nu îi va folosi la nimic? Sau, na, ca să dau un exemplu mai practic, e ca și cum l-ai învăța tehnicile Kamasutra pe un deținut aflat în pușcărie, care știe că se va elibera abia peste 10 ani. Păi dacă el nu va avea femei împrejur decît peste 10 ani, mi se pare cumva că îl și iei la mișto cu astfel de propuneri. Sau poate că la pușcărie îi va folosi că e maestru în Kamasutra, dar ce se va întîmpla dacă destinul va face în așa fel încît el să nimerească non-stop cu spatele la partener/ă, ca să zic așa?