Cred că nu greșesc dacă spun că manifestările de Ziua Unirii au început cu strigătele de nemulțumire a cîtorva zeci de revoluționari.
Aceștia au protestat pentru început în fața prefecturii, unde au adus o cruce și un sicriu și i-au urat numai de bine lui Băsescu și Boc. Numai că băieții de la servicii au pus umărul și au făcut tot ce trebuie pentru ca protestatarii să nu se intersecteze cu autoritățile. Astfel, în timp ce protestatarii aveau aprobare să manifeste în fața prefecturii, politrucii erau primiți cu fanfară și flori, la statuia lui Cuza.
Nu au lipsit niște tovarășe profesoare care au venit cu clasa de prichindei și nici aplaudacii de partid, care au respectat cu strictețe indicațiile primite de la șefii lor. Așa că, la statuia lui Cuza, totul a mers ca uns. Prefectul, primarul, președintele Consiliului Județean și alți cîțiva puliticieni au depus flori fără să fie fluierați sau întrebați de furăciunile din ultimul mandat. Jenant mi s-a părut că pentru a-și depune florile, politicienii au trebuit să sară un gărduleț (n.a. era acolo un fel de portiță) și să calce prin arătură.
Revenind la protestatari. Sincronizarea dintre politicieni și protestatari a fost perfectă. În sensul că politicienii au primit semnalul de ușcheală fix cu cîteva minute înainte ca protestatarii să ajungă la statuia lui Cuza. Și asta nu au fost tot. Strigătele cu ”Jos Băsescu”, ”Jos Guvernul Boc”, etc, au fost brusc acoperite din buton de organizatorii care au dat muzica mai tare. Oricum nu era posibil să se întîmple mare lucru. Asta pentru că numărul jandarmilor, al polițiștilor și al băieților care au ales să vină îmbrăcați mai sportiv la manifestările de Ziua Unirii depășea cu mult pe cel al protestatarilor.