Mîine, Majestatea Sa Regele Mihai I (cetăţeanul Mihai de Hohenzollern - pentru republicanii convinși) va ține un discurs în Parlament, pretextul oficial fiind împlinirea vîrstei de 90 de ani. Personal și ca să enervez pe toată lumea, pot să vă spun că mă scot din sărite atît semidocții care văd în rege acel destin providențial care prin curajul său a schimbat istoria României (mă refer, evident, la momentul 23 august), cît și oligifrenii care au ca argument suprem faptul că a fugit din țară cu nu știu cîte tablouri îngrămădite printre chiloți în garniturile de tren.
În același spirit, mi se pare jegoasă atît atitudinea lui Băsescu care-i dă ignore regelui (asta cînd nu-l atacă la mantinela istoriei), cît și a lui Iliescu care-i transmite urări libidinoase, uitînd anii de după revoluție cînd îl fugărea cu elan proletar.
Cel mai trist și previzibil lucru care se poate întîmpla mîine, e că discursul regelui nu va lua pe nimeni prin surprindere. Și, din păcate, nu va avea nici urmări. Asta nu pentru că românii nu vor înțelege, fără subtitrare, cuvintele pe care le mormăie regele. Nu. Partea tristă cu discursul regelui e că nu va schimba nimic. Nu va instaura monarhia, politicienii vor fura în continuare nestingheriți, iar românii nu vor ieși în stradă, preferînd să se uite la chix factor sau să se-ngrămădească prin supermarketuri la reduceri.