Țin minte că pe vremuri, adică prin 1992-1993, era mare șmecherie, mare fiță să mănînci produse de la Salbero. Toți potentații zilei, toți țeparii care luau tablă din Sidex fără să plătească, își parcau căruțele Cielo în fața magazinului Salbero de pe str. Libertății, aia aflată la 50 de metri în fața Cimitirului Eternitatea, ca să își burdușească portbagajul cu cîrnați, leberbuș și alte preparate din carne. Costică Bezman, adică patronul Salbero, devenise dintr-un fotbalist obscur (de divizia B, pe la Dunărea CSU și Oțelul Galați) ditamai miliardarul care nu știa ce să mai facă cu banii. Magazine își construise, case își ridicase, mașini avea, de curve dispunea, și toate astea din vînzarea de carcase de porci, jumătăți de vițeluși, salamuri, parizer, cabanos și cîrnați cît cuprinde. Practic, Salbero era principalul distribuitor de preparate din carne din Galați, adică firma care umplea mațul a cel puțin 2/3 dintre gălățeni.

Curvele îi dădeau ponturi nasoale

Astăzi, Salbero este proiecția unui brand expirat, un fel de Fata Morgana futută-n cur. Nici dinți în gură nu mai are, pînă și sigla i-a căzut în poală. Iar pentru eșecul Salbero, pentru felul magistral în care a putut fi îngropat acest brand comercial al Galațiului, principalul vinovat este, desigur, patronul Costică Bezman. Care s-a comportat precum cocalarii din ziua de azi, rupîndu-se în paișpe la ruletă, căci cazinouri nu prea existau pe vremea aia, prin 1996-1997. Nu puțini sînt cei care își aduc aminte și astăzi cum Bezman spărgea echivalentul a 20.000 de euro pe noapte, convins fiind că va ghici numărul norocos la nenorocita aia de ruletă. Iar în tot acest timp magazinele lui Bezman se umpleau de datorii față de furnizori, angajații furau carne cu sacul, iar amantele îi sugeau cu nesaț și ultima bancnotă din portofel.
Te apucă și rîsul cînd vezi că, la aproape 20 de ani de cînd a făcut primul milion, Costică Bezman încă păstrează sigla aia penibilă cu “Fabrica de mezeluri”. Înțeleg că poate în primii ani de după 1990 Bezman vindea și carne de cal amestecată cu tocătură de cîine, dar ar trebui să îi explice cineva că mezelul nu mai are căutare cam de pe vremea cînd se vindea salam cu soia.