Și zi așa, fratele meu ortodox, ești orfan, da? Adică n-ai mamă, n-ai tată, ori dacă ai îi doare la bascheți de tine, din moment ce te-au lăsat pîrloagă în grija statului. Bun, ăsta este un lucru excelent, căci la o adică nu are cine să vină să îmi bată la ușa Catedralei sau să mă reclame la poliție după ce îți voi arăta că prin gaura fundului pot și intra chestii, nu doar ieși, atunci cînd stai cuminte pe WC. 
Fii atent cum procedăm. Deci tu roagă-te în continuare la Dumnezeu să nu mi se scoale cheful și a doua oară, căci nu o să mai poți sta pe scaun 10 ani de-acum încolo. Și în timp ce tu te rogi cu smerenie, eu am să mă duc pînă în camera alăturată să halesc 4-5 castraveți murați, că mă ia cu vomă de la nenorocita de beție pe care am comis-o aseară. Țîrcovnicii ăștia pe care am tot zis că într-o zi o să-i dezbarc în pielea goală și o să îi rup cu bătaia, la o oră de maximă audiență, adică la slujba de duminică, cred că iar mi-au turnat coniac în vin. Căci las-o-n Doamne iartă-mă, m-am mai îmbătat eu, dar parcă niciodată nu am simțit că se învîrte patul cu mine dimineață de parcă eram în montagne russe.
Dacă te consolează cu ceva, îți spun că nu ești primul și cu siguranță nici ultimul care a făcut cunoștință cu sfînta mea cîrjă episcopală. Însă pe toți am avut grijă să îi recompensez într-un fel sau altul, dîndu-le parohii bune, să  aibă un venit satisfăcător, să nu vină la mine să se plîngă că nu au bani pentru ceară de depilat, scuză-mi expresia, pe cur.  Altfel spus - și cu asta nu te mai țin de vorbă, ci trecem la fapte -, toți care au avut norocul să stea aplecați în fața mea s-au ajuns oameni, ceea ce îți doresc și ție, tinere vlăstar neprihănit și gingaș!