Bine, Iuliane, am inteles punctul tau de vedere.
In logica comentariului tau oficial (ca articol nu-l pot numi, esti de acord cu mine) exista - intr-adevar - premisa obligatorie a chibitarii "ante portas", asa ca-mi recunosc plasarea sarcasmului oarecum off-topic.

In privinta valorii de piata a echipei Steaua si a procentelor de suturi pe poarta, ti-ar fi mai la-ndemana sa polemizezi cu ciracul Postolache, decat cu cititorii profesionisti ai "antidotului". Sigur, e firesc (chiar tonic, as spune) sa aveti pareri diferite, sa polemizati, doar nu sunteti sindicatul Solidaritatea, sa fiti indoctrinati in unanimitate!

Desi ne-am uitat la acelasi meci, fiecare a vazut altceva:

Tu ai vazut ofsaid acolo unde n-a fost si jumatate de sut pe poarta acolo unde au fost vreo patru, din care unul s-a lasat cu gol...
Deasemenea, ai inovat un nou criteriu statistic in economia jocului: nr. de bare. Chiar asa, la cate bare se pune un gol?

Eu am vazut o Steaua care a castigat caznit, fara atac si victima aproape sigura a granzilor Europei. Nu se poate sa ratezi in asemenea hal (cel putin trei ocazii imense, irosite in ultimul sfert de ora al meciului) si, ceea ce m-a enervat din cale-afara, sa zambesti oarecum relaxat, cu seninatate, de pe gazon, ridicand din umeri... ca deh! esti brazilian... cu bentita, ce mai...

Postolache n-a vazut decat ce-au vazut si comentatorii TV, imprumutand festivismul de serviciu si cliseele de limbaj ale acestora: zicerea lui Lacatus cu miocardu' si ailalta, cu pianul si carausii lui. Slab, slab.