În general, e mişto la munte. Adică nu e frig, dar nici foarte cald. Tradus în limbaj uzual, de vacanţă adică, asta înseamnă că poţi să o arzi îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cu căciulă de iepure pe ţeastă. Da, bre, căci vremea este atît de bine cîntărită, încît nu îţi vor îngheţa gambele păroase sau depilate, şi nici nu ţi se vor coace creierii de sub căciulă.
De cîţiva ani încoace, a devenit mare şmecherie să te lauzi că ai fost cu cortul la munte. Să experimentezi tu, ţăran de oraş, cu GPS la maşină şi internet de la Orange sau Vodafone, cum ar fi să trăieşti 4-5 zile în pădure, sanchi, departe de lumea dezlănţuită, unde nici susurul pişatului pe stîncă nu se aude. Să te trezeşti dimineaţa cu muia scîlciată de la cusăturile sacului de dormit şi cu un junghi criminal în coaste, dar mîndru că vezi două creste de munţi în depărtare şi o tonă de măsline de oaie la un centimetru de bocancii tăi luaţi cu 150 de euro perechea. De la reprezentanţă.
Bun, astea sînt fiţe de bălegar citadin. O poză cu tine în sălbăticie, înconjurat de cîteva capre negre, dar posesoare de păr pubian blond, şi cu o sticlă de Jack’s deasupra capului poate face senzaţie atunci cînd vei reveni în mîrlănia ta cotidiană. Dar în mintea celor care se uită la pozele tale de vacanţă la munte cu cortul se naşte o întrebare: unde te-ai spălat la cur, frate, timp de 5-6 zile, cît ai stat în coliba aia de pînză? Dar după ce ai făcut nişte dragoste cu gagică-ta, ca doi romantici ce sînteţi, unde te-ai dus să te speli pe cap de copiii cruzi care ţi-au rămas în buric, după ce ai strîns cearceaful sub cur de plăcere?