Afară era înnorat. Adică era aproape întuneric, ce să ne mai căcăm pe noi. Şi asta nu interesa pe nimeni. Doi nene vorbeau nimicuri, iar un gigiduru fără pene purta ochelari de umbră, în timp ce Soarele se lăsa aşteptat la cotitură. El era mîndru de ochelarii lui, de parcă i-ar fi folosit la ceva. Avea o privire de mafiot, deşi dacă l-ar fi controlat cineva era umectat tot în chiloţi! Norocul lui e că astăzi nici mafioţii nu mai sînt ce-au fost: au ajuns să se certe pe locurile de veci din cimitire sau pe proastele care-şi vînd supapa la colţ de stradă.
De ce ar umbla un nene pe timp de ziuă cu ochelari de noapte, exceptînd cazul în care el ar admite că este un tîrtan obosit? Mai mult, de ce un tîrtan obosit nu ar recunoaşte că este ostenit?