Muncitorul "Dorel” se prostituează la Roma
Pe Via Salaria, bulevardul din Roma celebru pentru mulţimea de prostituate românce, afacerile merg prost. S-au dus vremurile când sute de fete umpleau parcările dintre stradă şi linia ferată. Într-o seară din săptămâna trecută abia dacă am numărat patru-cinci.
Legea italiană pedepseşte, de anul trecut, nu doar prostituatele, ci şi clienţii acestora. Atmosfera este diferită în parcul de lângă Academia di Romania, pe dealul din faţa Muzeului Naţional de Istorie a Italiei. Seară de seară, zeci de români îşi oferă aici serviciile sexuale.
Aţi citit bine, români, adică bărbaţi tineri din România care se prostituează pentru homosexualii italieni. Din lumea lor lipsesc glamourul şi strălucirea, însă mustesc disperarea şi sărăcia. Iată o incursiune în partea cea mai întunecată şi ascunsă a emigraţiei româneşti din Italia.
Supravieţuirea, cuvântul de ordine
Câţi români sunt la Roma şi în împrejurimi? Italienii spun că sunt peste 500.000, românii de acolo cred că bat spre un milion. Cert este că sunt peste tot şi majoritatea îşi văd de treabă. Şi-ar vedea de treabă şi prostituaţii români, dacă ar avea de lucru.
„De vreo două-trei săptămâni, la «depozit», aşa îi spunem locului unde stăm dimineaţa să vină italienii să ne ia la lucru, nu pică nimic. A plouat”, spune Mihai, un român care lustruia băncile prin parcul cu pricina. Şovăielnic la început, începe până la urmă să vorbească, nu mai fumase de câteva ore şi pachetul meu de ţigări era prea tentant. „Uite, frate, n-am bani nici de ţigări, de aia sunt aici. Când rămâi fără bani, vii la produs, n-ai ce face. Da’ eu nu sunt din ăia... nu-s fetiţă”, spune el.
La vreo 30 de ani, îmbrăcat ponosit, cu fesul peste ochi şi cu dinţii săi sparţi, Mihai este foarte departe de orice descriere a unui gigolo. A venit în Italia de vreo şase luni şi încă nu şi-a făcut niciun rost. Doarme pe la adăposturile sociale, în gară sau „la barăci”, în parc. Din când în când mai găseşte şi de lucru, destul de rar iarna asta.
La „produs” face echipă cu alţi patru băieţi din Petroşani, care, de altfel, îşi făceau de treabă prin preajma noastră. „Asta e. N-am ce să ascund, numai nu-mi daţi faţa la ziar. Oricum nu mă mai intorc niciodată în România, din cauza României am ajuns aici”, se răsteşte tânărul.
“Fac orice pentru fiul meu!”
Mihai a ajuns în Italia la câteva zile după ce a fost eliberat din puşcărie, în România. „Mi-au dat 7 ani jumate pentru că am furat 50 de kile de fier vechi din curtea unui mahăr, unul băgat în politică, care mi-a cerut condamnarea. Cine m-ar fi angajat acasă?”, povesteşte românul.
De bine de rău, tot strânge lunar „150, 200 ba chiar şi câte 300 de euro”, pe care-i trimite părinţilor care au grijă de băiatul său de 10 ani acasă. În parc se laudă că cere 50 de euro pentru o prestaţie, dar apoi o lasă mai jos, sunt nopţi când face 15 euro, altele când sare binişor de 100.
Serviciul, singurul pe care şi-l asumă, este să îi lase pe clienţi să-i facă felaţie, cu prezervativ. „Aici, noaptea, suntem doar noi şi toţi perverşii din Italia asta. Nu-ţi vine a crede ce vor unii”, explică Mihai.
Prinşi în Babilon
Majoritatea cer sex homosexual. Există şi clienţi care vor doar să fie brutalizaţi, călcaţi pe faţă, masochiştii. Alţii vin cu nevestele şi le filmează în timp ce fac sex cu românii. Între timp, pe lângă noi a apărut un tip grizonat, îmbrăcat prezentabil. „Îl vezi pe moşu’ ăsta? Vine în fiecare seară. Ăsta ia băieţii acasă, dar eu nu mă bag la din astea”, spune românul. El nu, dar un băiat de vreo 20 de ani, care până atunci stătuse pitit pe-o bancă la întuneric, pleacă împreună cu italianul.
Cel mai „cunoscut” client este un pilot, care îi ia pe toţi la rând. „N-are nicio limită, dă la fiecare câte 20 de euro şi stă aici până termină ori banii, ori sculele. E mai priceput ca toate femeile, întreabă pe oricine de aici”, se bagă în seamă şi Florin, alt băiat, care până atunci se făcuse că vorbeşte la telefon. El spune că majoritatea clienţilor sunt din lumea bună, „n-ai zice dacă-i vezi pe stradă”.
Fără droguri şi alte prostii
Pericolele nu lipsesc din cartierul general al prostituaţilor români. Nu e vorba despre poliţie, autorităţile italiene au omis cumva fenomenul. Mai întâi sunt marocanii şi negrii, a căror zonă este în partea opusă a parcului. „Noi, românii suntem pe grupuri. Sunt băieţii din Bucureşti sau băieţii din Botoşani. Ne apărăm, nu îndrăznesc ăştia să ne ceară taxă de protecţie”, spune românul. Clienţii nu sunt în general periculoşi, „mai sar calul”, dar se potolesc uşor după o discuţie „de la bărbat la bărbat”. Au mai fost cazuri când unii băieţi au dispărut ori s-au rănit sărind din maşinile italienilor din mers, dar subiectul pare tabu.
Cel mai mare pericol sunt drogurile. „Azi fumezi o ţigară, te face să uiţi de amărâta ta de viaţă, mâine vrei două. După aia tragi pe nară, clienţii de obicei ne servesc. Dacă o iei pe drumul ăsta eşti pierdut, ajungi la injecţii, în maximum un an te-ai curăţat. Am pierdut câţiva prieteni aşa”, spune Mihai.
O pată pe comunitatea de români
De cealaltă parte, majoritatea românilor care muncesc şi trăiesc în Italia îi condamnă vehement pe prostituaţi. Cătălin, administrator la un magazin din Roma, spune: „Sunt nişte puturoşi. E mai uşor să stai pe spate, decât să cari cu spatele”.
Deşi nu mai este huzurul de altă dată, încă se mai poate încropi un trai cât de cât decent, spun românii din Italia. Se plăteşte ceva mai prost, dar se mai găseşte de lucru. „Din cauza lor şi a cerşetorilor am ajuns aşa rău văzuţi în Italia. Ei sunt uscăturile, iar noi suntem pădurea. Nu-mi convine deloc”, ne spune şi Nelu, care trăieşte de zece ani în Italia.
VARIANTE
Băieţii de lux, discreţi şi scumpi
În timpul zilei, parcul este plin de italieni respectabili, familii cu copii, care ies la plimbare. Nici urmă de român. Totuşi, băieţii nu sunt în pauză. La câteva intersecţii depărtare sunt câteva cinematografe, unde se mută “activitatea” pe timpul zilei.
Rulează block-bustere, iar absolut toţi spectatorii sunt bărbaţi. Tinerei spălăţei, care aşteaptă la intare şi domni trecuţi de prima tinereţe, care cumpără câte două bilete. Nu apare nici unul dintre cei întâlniţi seara trecută, iar “schimbul” de zi ne tratează cu indiferenţă sau cu înjurături.
Seara, în cluburile de fiţe apar cocotele masculine de lux. Stau la bar şi pozează. Tricouri mulate, machiaj strident, mult gel. Nu vor să discute cu ziariştii. „Biletul” costă de la două-trei sute de euro în sus pe noapte.
- • Cine le-a băgat în cap lui Toader și Necula că vor ajunge vreodată miniștri
- • Drept la replică: Despre cum a cumpărat Gelu Stan lapte praf și prosoape de 70.000 de euro
- • Str. Arcașilor, pe care stau șmecherii Galațiului, a fost curățată lună de zăpadă
- • Cod portocaliu de înjurături în școlile gălățene
- • Kaufland a rămas în curul gol
- • Ionel Borș, cel mai antipatizat om din Galați, vrea la primărie? Da, desigur
Nu are comentarii.
Ziarul Antidotul nu-si asuma responsabilitatea juridica pentru parerile exprimate in rubrica intitulata "Comentarii".
Sondaj
Drept la replică: Despre cum a cumpărat Gelu Stan lapte praf ș...
Mu ie Gelu stan, acum o ora Gelu STan este un p orc nesimtit!!...