Urîţii şi bufnitele (naşpetele cu coşuri pe cur) au o vorbă: frumuseţea-i trecătoare, aşa că la bătrîneţe vom fi cu toţii scîlciaţi la muian. De acord, dar am şi eu o întrebare: dacă la 20 de ani eşti nasol (nasoală) cu spume, dacă de tînăr spargi un TIR de oglinzi cu mecla ta hîdă, îţi dai seama cît de hidos (hidoasă) o să fii, de exemplu, la 70 de ani? Dacă ai fost urît de tînăr, apăi la 70 de ani, cu siguranţă, vei primi interdicţie să ieşi în locurile publice, să nu sperii copiii.
Iar acum imaginaţi-vă cam cît de oribil este un mort, care a fost urît de tînăr, iar la bătrîneţe era spaima Întunericului. Să îl vezi vînăt în dreapta ta, pe banda a doua, la semafor, cu buzele băgate-ntre dinţi, cu nările lipte şi mîinile legate cu pansament, ca să nu-i fugă de pe piept. Bau!

În Mangalia şi Piatra Neamţ se poate

În alte oraşe din România căratul morţilor pe stradă a fost bătut în cuie, ca să zic aşa, prin hotărîre de Consiliu Local, la propunerea primarului, desigur. Dar cum Galaţiul nu mai are primar de la infarctul din luna mai 2009, ci doar 1,5 viceprimari, sînt slabe speranţe că vom intra curînd în rîndu' lumii, că vom avea parte de civilizaţie în timpul vieţii noastre.
De exemplu, în Mangalia, circuitul în natură al cortegiilor funerare a fost pus la punct încă din iulie 2008, după cum scrie aici. Cei care ţin morţiş la tradiţie, care vor să-şi scoată mortul la aer curat, au la dispoziţie drumul de variantă al Mangaliei, unde îşi pot desfăşura datinile pînă se plictiseşte mortu’. Piatra Neamţ este alt oraş din România unde morţii nu sînt căraţi pe stradă, ca să încurce traficul şi să-i scoată din sărite pe cei vii. Aici regula e simplă. Rudele mortului nu merg pe jos, ca la defilare sau la miting, ci în maşini, în spatele dricului.
Ştiu, în Galaţi, sînt mulţi care nu au maşini şi nici nu dispun de bani ca să închirieze taxiuri sau microbuze pentru a avea cu ce se deplasa în urma mortului. Nu este nici o problemă: pot trimite mortul înainte, că şi-aşa nu fuge nicăieri, iar ei pot lua autobuzul pînă la cimitir. Avantaj ei, pentru că nu îi va întreba nimeni de bilet, atîta timp cît vor fi cu coliva în mînă şi prosoapele legate la braţ.