Bine, nenea ăsta, cum a scris impertinentul din mine în titlu, nu este chiar orişicine. Nenea ăsta are ditamai gradul de general în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), iar în ceea ce priveşte funcţia se poate lăuda că de vreo 10 ani este şef peste pompierii gălăţeni, grupaţi acum sub denumirea de Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă (ISU). Nenea ăsta are şi un nume: Viorel Zaharia.
Din punctul meu de vedere, adevărata performanţă a lui Viorel Zaharia nu este aceea că a urcat în ierarhia militară pînă la gradul de general. Şi asta pentru că, în general, nu-i mare şmecherie să te-ajungi general. Dacă te duce cît de cît mintea să identifici cururile potrivite pe care să le lingi pentru a fi promovat înainte de termen, eventual şi la excepţional, în scurtă vreme o să te trezeşti că ai la fel de multe stele pe umăr ca sticla de Alexandrion. Dacă există un motiv pentru care gen. Zaharia merită apreciat este faptul că după atîtea şi-atîtea decenii în care a scos untul din ospătari, a lăsat cîrciumile în stocu' gol şi a pierdut sute de nopţi, declarîndu-le nule pe toate, el încă trăieşte. Respiră de unul singur, nu cu ajutorul aparatelor, şi încă nu a fost părăsit de propriul ficat, cel care a fost suspus la torturi inimaginabile, neavînd nici măcar o zi de concediu de odihnă în ultimii 40 de ani. Probabil că ficatul gen. Viorel Zaharia va constitui obiect de studiu pentru eminenţele cenuşii de la Institutul Mina Minovici, care va trebui să explice omenirii cum a fost posibil ca acesta să filtreze trei vagoane de votcă şi două cisterne de whisky într-un interval de timp atît de scurt. Pînă atunci însă va mai curge multă bere la dozatoare.
Sper doar că gen. Zaharia mai luptă şi astăzi cu paharul ca în tinereţele lui zbuciumate, pe cînd era doar un biet maior aflat în slujba contribuabililor care se îmbătau ca porcii şi îşi dădeau foc la valiză şi mai apoi la casă. Nu de alta, dar omu' e pe cale să devină o legendă încă din timpul vieţii, şi ar fi păcat să strîmbe cuiul acum, pe final de carieră, întorcînd sticlele de whisky împotriva celor care l-au servit atîta amar de vreme la masă!