Mi se par înghesuiţi rău de tot la minte cei care îşi botează copchiii şi cu un nume de sfînt, pe principiul că asta le va aduce noroc şi sănătate respectivelor odrasle. De parcă, sanchi, dacă te numeşti Gheorghe, Vasilica, Ion, Maria sau Dumitru automat o să cîştigi săptămînal la loto (de-o să te suspecteze lumea că ai mîncat o roabă de căcat cînd erai mic) şi o să trăieşti pînă la 97 de ani, cînd o să mori sănătos tun.
Nu vedeţi că nici măcar la ţară nimeni nu îşi mai botează copiii cu nume din romanele lui Marin Preda, dintre care am amintit mai sus. Şi adevărul e că sună ca dracu Vasile sau Ion. Te fac să pari mîrlan din start. Poate că sînt alţii mult mai tîrtani decît tine, dar ei pot masca acest lucru, pe cînd pe tine, băi gheorghe, te dă de gol buletinul din prima clipă. Nasol moment!
Dacă te-ai decis să îţi botezi copilul, să zicem, cu numele Victor, nu înţeleg de ce trebuie să-i mai adaugi şi un Ion, un Marian, un George sau un Gabriel (un fel de Gavril, da' modern, bre)? Sună ca naiba Victor Marian. Oricum bietul copil nu va folosi la viaţa lui decît unul dintre aceste două nume. Doar nu o să spună pînă la 18 ani că se numeşte Victor, iar după ce intră la facultate (dacă nu-i vreo loază retardată, desigur) să se recomande drept Marian. Dar tot mai mulţi părinţi bătuţi în cap cu sapa apelează la combinaţii de (pre)nume care să conţină neapărat şi "unul de sfînt", regula fiind următoarea: dacă odrasla s-a născut în jurul datei de 7 ianuarie îi agaţă în coadă un Ioan (pentru că Ion, v-am zis, sună najpa) sau, după caz, o Ioana; dacă se naşte undeva în preajma lui 15 august, kinderu' s-a lipit garantat de un Marian sau o Maria. Şi tot aşa, de-o să să se umple Galaţiul şi ţara asta de sfinţi doar cu numele, căci cu fapta nici nu se pune problema.