Sîntem un popor barbar! Dar ce pretenţii poţi să ai de la un popor care de Crăciun taie beregata la porci şi-şi ciuruie dictatorii pe care i-au adulat decenii în şir?
La români totul e prilej de haleală şi şpriţ. Dacă au vreun necaz, românii o pun repede de-o pomană, că aşa cere tradiţia. Dacă e vorba de nuntă, botez, zi de naştere, alegeri (cîştigate sau pierdute), sărbători religioase, vreo afacere, 44 de pahare, divorţ, etc., la fel, românul întinde masa şi dă cep la butoi.
De supărare, de necaz sau bucurie, de plictiseală şi cam din orice poziţie românul bea de-i sar capacele la circumvoluţiunile lipsă.
La români şpriţul e ceva sfînt! E un fel de hierofanie care eşuează lamentabil şi irefutabil în mahmureala de a doua zi. Şpriţul trebuie să fie musai ghebos, iar paharele îngurgitate milităreşte, adică fără număr.
În toată povestea asta e şi o parte bună. S-a demonstrat ştiinţific că sîntem pe primul loc în lume în ceea ce priveşte antidotul mahmurelii. E clar, ciorba de burtă e cea mai bună soluţie. Aşa cum scrie aici, ea s-a bătut cu zeama de varză, iaurtul cu usturoi, ciorba harcio sau cactusul feliat.
Aşa că hai noroc!