Că o cîştiga Traian Băsescu sau Mircea Geoană alegerile, asta are mai puţină importanţă. Oricum nici unul, nici celălalt nu vă va plăti întreţinerea şi cu atît mai puţin datoriile la bănci. Bun, acum dacă ne-am lămurit că ambii candidaţi de duminică sînt naşparlii (cu un plus pentru Mircea Geoană, care-i mai urît chiar şi decît limba rusă), cred că ar trebui să mutăm discuţia în alt plan. La nevestele lor, căci una dintre acestea, vrem-nu vrem, va habita în următorii 5 ani la Palatul Cotroceni, în rol de Primă Doamnă a României. În funcţie de rezultatul votului de duminică, una dintre aceste doamne va fi angajată la Cotroceni, ca soţie de Preşedinte. Aşadar, cine merită să obţină postul de Primă Doamnă: Maria Băsescu sau Mihaela Geoană?
Cu tot respectul, d-na Mihaela Geoană e bufnită. Adică naşpa. Nu ştiu, are nasul ăla borcănat, cu multă carne pe el. În plus, deşi dispune de multe milioane de euro, nu s-a îngrijit să-şi tuneze dantura, să-şi îndrepte dinţii, adică să-şi facă nişte implanturi, să nu fim nevoiţi să fugim din faţa televizorului cînd se hotărăşte dumneaei să zîmbească. Ca să răspîndeşti eleganţă şi să culegi admiraţie, ca femeie, trebuie să te ajute şi faţa. Nu doar hainele sau stiliştii. Or din acest punct de vedere, d-na Mihaela Geoană suferă de un mare handicap.
De cealaltă parte se află d-na Maria Băsescu. Este mai în vîrstă, deci e mai babă decît d-na Mihaela Geoană. D-na Maria Băsescu se află deja de 5 ani la Cotroceni, timp în care nu am auzit să fi vorbit neîntrebată, să se insinueze aiurea în seamă. Şi-a văzut de familia ei, încercînd să nu fie protagonista unor subiecte desuete, golite de conţinut, potrivite pentru paginile ziarelor pline de fete de la pagina 5, pagina 3 sau pagina paişpe.
D-na Mihaela Geoană, ca şi soţul dumneaei, este disperată după funcţii. Dacă bărbat-su s-a căciulit ca să ajungă preşedintele Senatului, d-na Geoană a dat din coate ca să fie numită Preşedintele Crucii Roşii Române, deci e şi e filantroapă, ca să zic aşa. Stau şi mă întreb cum naiba vor încăpea doi preşedinţi în aceeaşi familie, în condiţiile în care statul român scoate un singur post de preşedinte la concurs.