Dacă Dumnezeu ar putea fi luat prin surprindere, aş fi tentat să spun că există cîţiva sinucigaşi care au reuşit imposibilul.
În ultimul timp, însă, nici sinuciderile nu mai sînt ce-au fost. Vreau să zic că se cam sinucide lumea la mişto. În trecut oamenii căutau motive serioase ca "să treacă în nefiinţă" cum spun unele cotidiene analfabete. Onoarea, credinţa, iubirea sau motivele metafizice au stat la baza a miliarde de sinucideri serioase. Credibile. Ca la carte.
În fond, sinucidera ar trebui să conţină un tragism intrinsec, nu? Nu e nimic de rîs. La urma urmei o fiinţă vie, dotată cu liber arbitru, hotărăşte să-şi pună capăt existenţei. E o treabă serioasă. Eu cred că orice om sănătos a cochetat, într-un moment mai dificil al vieţii, cu această idee.
La polul opus sînt gesturile sinucigaşe făcute din prostie. Şi cînd spun prostie folosesc un cuvînt blînd. Iată o ştire, care cred că ar ocupa lejer un loc fruntaş într-un top al celor mai stupide şi penibile sinucideri.
"12 fani ai lui Michael Jackson s-au sinucis din cauza depresiei provocate de vestea mortii starului pop, a anuntat presedintele celui mai mare fan club online al cantaretului."
De fapt, dacă mă gîndesc mai bine e vorba de o sinucidere de prost gust.
Păi cînd există atît de multe motive serioase sau nu de a te sinucide să ajungi să o faci pentru că a murit Michael Jackson... This is it, ca să zic aşa!