Gălăţeanul Cătălin Chelu pare genul de om care a luat-o de jos cu strînsul banilor. Asta înseamnă că mai întîi a început să pună deoparte din ceea ce agonisea în perioada sărbătorilor de iarnă, cînd mergea să cînte fals Pluguşorul pe la uşile vecinilor beţi din bloc. Nu cîştiga mult, dar din puţinul obţinut reuşea să ascundă la ciorap sume destul de consistente. Asta înseamnă talent şi pricepere. Apoi, cînd s-a mai mărit, adică a început să-i mijească mustaţa-i flocoasă de mai tîrziu, Cătălin Chelu a descoperit o nouă metodă de a face bani: s-a apucat să tragă ţăci! Şi în acest caz a luat-o de jos, jos de tot, în sensul că la început obişnuia să facă blatul pe autobuz, stînd cu biletul băgat în compostor, gata să-i tragă în piept pe hingheri. Apoi, a trecut la un fel de next level: îi fraierea pe frizeri, reuşind să o tundă de la faţa locului înainte să plătească pentru tuns. La un moment dat, logic, a bifat toate frizeriile din oraş, aşa că o perioadă nu s-a mai tuns şi şi-a lăsat mustaţă, ca să nu fie recunoscut. După care a luat din nou frizeriile la rînd, reuşind să-i păcălească încă o dată pe frizerii deznădăjduiţi.

Chelu s-a zgîrcit să-şi ia o nevastă nou-nouţă, aşa că a optat pentru una la mîna a doua

După ce a devenit patron (mai întîi la Cony Sat), Cătălin Chelu a început să tragă ţeapă angajaţilor, utilizînd o metodă oarecum primitivă: nu le dădea salariile. Îi ţinea o lună de probă, după care le spunea că nu are nevoie de incompetenţi, ci de oameni instruiţi, cu care să construiască un imperiu. Şi uite-aşa, mai cu un blat pe autobuz, mai cu o ţacă trasă frizerilor sau angajaţilor, Cătălin Chelu a reuşit să strîngă o mică avere. Banii, evident, i-a înghesuit pe toţi la saltea, traumatizat fiind de anii copilăriei în care spunea Pluguşorul şi de 200 de ori pe zi.
Atît de scîrţar a fost Cătălin Chelu, încît atunci cînd s-a pus problema să se însoare a doua oară nu l-a lăsat punga să-şi ia o nevastă nou-nouţă, ci a optat pentru una la mîna a doua, folosită deja pe post de soţie de Maricel Păcuraru. Prin 2000-2001, Cătălin Chelu s-a apucat de pariat pe bursă, încercînd astfel să traficheze informaţiile pe care le obţinea în calitate de şef infiltrat în SIF-urile din Oltenia şi Moldova. Altfel spus, Chelu este un speculant de doi lei. Un speculant despre care, însă, în 2008, ziarul lui Dinu Patriciu (Adevărul) susţinea că ar avea o avere de 182 de milioane de euro, plasîndu-l pe locul 51 în Top 500. De anul trecut, lucrurile par să se fi schimbat destul de semnificativ sub salteaua lui Cătălin Chelu. Căci în Top 500 alcătuit în 2009 de acelaşi Patriciu în revista sa Forbes, Cătălin Chelu figurează cu o avere de doar 13 milioane de euro. Asta în condiţiile în care bursa nu s-a închis, frizeriile încă funcţionează, iar blatul pe autobuz încă face carieră în rîndul călătorilor. Şi-atunci cum dracu a sărăcit atît de tare Cătălin Chelu? Simplu: el nu a avut în viaţa lui banii cu care a fost cotat în topuri de-a lungul anilor. Dar dacă lumea a zis despre el că este miliardar, doar nu era prost să admită că este un simplu şmenar de duzină, care a tras clapa cuponarilor de la Galgros, bucurîndu-se şi la 2-3 milioane de lei cît avea să le dea de căciulă celor 70-80 de mici acţionari vai mama lor.

Astăzi sau mîine, în funcţie de cum o să am timp şi chef de scris, urmează alt miliardar din Top 500 - anul 2009.