Cică să strîngem cureaua, să acceptăm reduceri de salarii şi trimiteri forţate în concediu fără plată, ca să salvăm ţara asta aflată în pragul colapsului financiar. Şi uite-aşa ne-am unit noi, idioţii de români, în cuget şi-n simţiri şi am acceptat să strîngem din buci, să mîncăm mai ieftin (deci mai prost), să bem o bere doar o dată pe lună şi să facem blatul pe autobuz, economisind astfel banii de  maxi-taxi. Totul, cum ziceam, pentru o cauză nobilă, pentru salvarea naţiei.
În tot acest timp, băieţii care manevrează banul public dau tunuri după tunuri, căci acum e rostul să pună ceva deoparte, să aibă ce hali atunci cînd o veni foametea aia babană. Dacă în trecut, banul public era ciordit pe şestache, adică prin metode bine ascunse de ochii contribuabililor curioşi, astăzi şmenurile se fac pe faţă, cu nesimţire şi tupeu grupa mare. Poftim colea exemplu concret.
Cei din Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) au decis că a venit vremea să-şi schimbe grupul sanitar. Cururile domniilor nu îl mai suportau pe cel vechi, aşa că membrii CNSAS au hotărît să se pişe pe el de veceu vechi şi să marcheze astfel aşa cum se cuvine faptul că România a intrat în căcat pînă la gît. Pe licitaţie-publică.ro a apărut, aşa cum cere legea, anunţul de organizare a licitaţiei pentru amenajarea grupului sanitar, dimpreună cu alte date tehnice (foto sus). În poza de jos este trecută şi "Valoarea estimativă" a lucrării, fix 80.000 RON, adică 800 de milioane de lei vechi. Altfel spus, domnii de la CNSAS trag apa peste 20.000 de euro, făcîndu-şi veceu la preţ de garsonieră, pentru că îşi permit, băi, fraiere, care te grăbeşti să-ţi plăteşti conştiincios taxele şi impozitele la stat.


"Astfel de licitaţii sînt pentru şmecheri, nu pentru constructori cinstiţi ca mine"

De curiozitate, i-am povestit acest caz unui amic care are firmă de construcţii. Trec peste faptul că a rămas perplex cînd auzit că nişte bugetari îşi trag toaletă la serviciu de 800 de milioane şi ajung la discuţia privind preţul real al unei astfel de lucrări de amenajare. Iată trei aspecte pe care amicul meu constructor le-a subliniat, astfel ca noi, neofiţii, să putem desluşi adevărata dimensiune a jafului şi modalităţile prin care firmele de bună credinţă sînt alungate din start de la astfel de licitaţii. Are cuvîntul amicul meu:

1. Pentru o budă de 12 mp, adică 3 x 4, cu 3 cabine de caca, trei tronuri şi 3 chiuvete îţi pot spune cît ar costa, detaliat pe lucrări, că am făcut acum un calcul. Aşadar, pornind de la un perete deja existent şi cu o cotă a tavanului deja existentă avem aşa: zidarie - 14milioane, tencuieli - 10 milioane, gleturi - 10 milioane, văruit - 5 milioane, gresie - 5 milioane, faianţă - 10 milioane, branşament la instalaţiile sanitare 3 WC şi 3 chiuvete - 25 milioane, uşa de intrare plus geam termopan (ambele - 20 milioane), branşament instalaţie electrică - 5 milioane. Total 110 milioane. Astea includ materiale cumpărate de mine şi manopera mea, la care mai pun 10% cheltuieli de transport plus alte cheltuieli firmă. Rezultă cam 120 de milioane, deci 3.000 euro. Plus profitul meu 1.000 euro, dau 4.000 de euro, hai să zic 5.000, asta dacă iei materiale performante şi ieftine, de la furnizorii tăi, nu de pe aiurea, dacă bagi mai scumpe hai să zic că ar costa umflat 10.000 de euro cu tot cu oglinzi de fiţe, plafoniere scumpe, mînere uşi/geam etc. Deci dacă eşti porc de porc şi tot nu iei mai mult de 10.000 de euro, asta la un preţ supersuperumflat. Păi, eu am luat 10.000 de euro pentru repararea termosistemului unei vile cu 2 etaje, scos polistiren vechi, pus altul nou, plasă şi klebeschpahtel, driscuire, cu închiriat schela şi bani ca lumea daţi la muncitori şi am avut şi profit. Se compară cu o budă?

2. Evident că aş putea să mă înscriu şi eu la licitaţia asta cu veceul de la CNSAS, dar fii atent aici. În primul rînd ar trebui să achit taxa de participare la licitaţie (10%), pe care o recuperez dupa încheierea licitaţiei, dar nu se ştie exact cînd căci o ia statul şi o bagă-n trezorerie, iar de-acolo te chinui s-o scoţi cu spagă pe criza asta. Taxa asta poate fi variabilă, chiar mai mare, depinde. Apoi vine garanţia de bună execuţie de 10%, care ţi se opreşte la finalul lucrării, adică ţi se dă mai puţin cu 10% din valoarea lucrării la ultima situaţie de lucrări şi rămîne la stat 1 sau 2 ani, cum sună contractul şi după aia depui cerere s-o recuperezi, dar fără şpagă n-o scoţi. Dar în timpul asta, al garanţiei, dacă se strică ceva la lucrare tu repari mocas. Pîna dovedeşti ca nu-i din vina ta hăhăhăuuuu, chemi expert independent, plăteşti expertiza, faci dosar, cerere, aştepti şi la pariu ca tot tu repari pentru că te gîndeşti la ăia 10% opriţi, că dacă nu repari chiar că nu mai vezi un chior.

3. Aşa păţesc cei cinstiţi. Hoţii însă nu trec prin asta. Adică o firmă care are dedicaţie să cîştige licitaţia dă şpagă 5 la sută din valoarea lucrării cui trebuie şi face totul de căcat, că nu păţeşte nimic, iar garanţia şi-o ia repede înapoi. Gen madam Elena Udrea cu Euroconstruct-ul ei. Eu ce să fac? Să mă înscriu la amenajarea veceului de 20.000 de euro, să blochez o groază de bani ba pe garanţie, ba în taxa de participare, să o iau în freză de la şmecheri şi să aştept apoi doi ani să-mi recuperez banii mei daţi pe aceste taxe? Cum ziceam, astfel de lucrări sînt pentru şmecheri. Uite-aşa ajung unii să-şi ia Ferrari într-un an de zile, sugînd lovele de la stat!