Măcar acum ne-am lămurit. Definitiv! Marele Centru de Afaceri de lîngă prefectură nu va fi gata nici peste 214 veacuri. Muncitorii care se făceau că lucrează au dispărut subit din schemă, de parcă i-ar fi gonit cineva. Utilajele sînt, însă, bine mersi la locul lor. Macaraua aia cît China zace ca proasta în mijlocul tîrgului, căci de aproape o lună de zile nu a fost mişcată nici un centimetru.
Motivul pentru care s-au oprit lucrările este că ambii constructori (spaniolii de la GTM şi românaşii de la BRICO SRL) au intrat în lichidare judiciară. Cît despre banii pe care i-au încasat pînă acum pentru a ridica hoaşca oribilă care se vede din str. Domnească nimeni nu mai suflă o vorbă. S-au dus banii de la UE (proiectul ridicîndu-se undeva la 6,5 milioane de euro), la fel cum a dispărut şi contribuţia financiară a Consiliului Judeţului, de 1,7 milioane de euro. Bani aruncaţi în hazna, pentru care nimeni nu va răspunde.
Reabilitarea fostei Săli de Aplauze, cum a fost botezată construcţia începută în 1988, va rămîne probabil în sarcina generaţiilor care se vor naşte peste 200 de ani. De altfel, de la bun început, eu am considerat că îmbrăcarea vechiului schelet nu este deloc o soluţie fericită. Cum naiba să faci ceva frumos, aplicat anului 2009, cînd trebuie să construieşti pe un jeg de clădire ceauşist, gîndit doar ca să producă aplauze goale?
În naivitatea mea, continui să cred că era mult mai bine dacă vechea clădire era rasă de pe faţa pămîntului (implozie controlată), pentru a face loc unei construcţii moderne, care să fie utilă comunităţii. S-a preferat, însă, continuarea lucrărilor, care au continuat pînă-n gard! Iar acum toţi dau din gard în gard, în frunte cu preşedintele CJ Eugen Chebac (beneficiarul lucrării), care la vîrsta lui încă mai crede în bancuri cu spiriduşi, visînd la inaugurarea hidoşeniei de lîngă Prefectura Galaţi.