Să lămurim din start un aspect. Pe jumătate din actualii liberali îi doare la PDL de istoria de 143 de ani a PNL. Mai sunt unii pe care-i doare la portofel din cauză de PSD sau de la atâta liberalism aplicat în socialism. Iar alții nici măcar nu știu la ce echipă de fotbal au jucat Brătienii.
Restul sunt așa de proaspeți prin PNL, dacă mi se permite eufemismul, că nici n-au apucat să-și cumpere semințe pentru a privi cu uimire, la televizor, documentarul despre istoria liberală.
Despre vechii liberali, ăia care au făcut istorie, numai de bine. Și tocmai din respect pentru ei trebuie să le spună cineva actualilor liberali că sunt (mulți dintre ei, adică cam 98,98%) un soi de epigoni politici, niște parveniți cu carnet de partid.
Dar cel mai cocălăresc semn de infantilism politic mi s-a părut aroganța unor puțoi libertini de aripă stânga (că liberali nu sunt decât cu numele) de a-și pune în pieptul pozei de profil de pe facebook imaginea aia cu 143 de ani de istorie liberală. Păi ei nici măcar nu au spicuit câte ceva din ea (la istorie mă refer), că de contribuit la ea oricum nu prea par că ar fi în stare.
În fine, la 143 de ani de la înființarea PNL, nu de liberalism, actualii peneliști ar trebui să se întrebe de ce nu au nici măcar o singură personalitate de anvergura celor amintiți. Și de ce au ajuns un partid de duzină, care a trebuit să se împreunească cu o fată deloc mare, ca PDL, pentru a avea senzația că redevin un partid mare.
În fine, ceva întrebări ar mai fi, dar nu prea ai cu cine. Concluzia e că 143 de ani e o sărbătoare tristă pentru urmașii Brătienilor. În rest liberalismul e frumos, iar la timpul lui a contribuit substanțial la istoria politică a României.