Dincolo de discursurile politicienilor de la inaugurare, cele trei zile de tîrg în care prin Piața Centrală s-a perindat un puhoi de lume reprezintă probabil cel mai bun barometru al evenimentului.
Plus tarabele pline și numărul mare de producători. Dacă la asta mai adăugăm buna dispoziție, micii, grătarele fumegînde și, de ce nu, berea, care e aliment mai nou (nu-i așa?) iată că avem o rețetă numai bună de experimentat.
Cum am mai spus, producătorii locali, în jur de 300, au beneficiat de la organizatori de o scutire totală de taxe. Iar asta s-a simțit și în unele prețuri, chiar dăcă nu în toate. O idee care poate că ar trebui cumva repetată, de ce nu, periodic.
Am fost și duminică, în ultima zi de tîrg (care teoretic, fiind ultima, cică e cea mai slabă), prin Piața Centrală, iar belșugul și buna dispoziție păreau la ele acasă. Iar atmosfera era una de bătut Oktoberfest la fundul halbelor ălea de bere (de 1 litru) pe care organizatorii doar le-au pus pe afișe, uitînd să le mai și aducă la Galați.
E drept că nu era bere Ciucaș la pahar de plastic și nici cîrnați germani. Dar mi-a spus mie o mămaie că roșiile de Matca, combinate cu niște caș plus ceapă și vin de Bujoru, fac cît toți wurstii la un loc.